Pornind de la premisa că sănătatea psihologică este o precondiție a succesului școlar, la cabinetul psihologic, copiii, tinerii, dar și adulții pot învăța diverse tehnici prin care să se împrietenească cu emoțiile lor. Pentru a-și crește calitatea vieții, pot aplica strategii prin care să-și gestioneze furia, agitația psiho-motorie, stresul, anxietatea, atacurile de panică, insomnia, durerea, precum: tehnica cu balonul, cu norișorul, cu felia de pizza, tehnica focalizării pe mers, poveștile căpitanului Nemo (adaptare pentru copii după trainingul autogen Schultz), sau pentru adulți: meditație de tip mindfulness, vizualizarea, imageria ghidată, antrenamentul autogen Schultz, relaxarea musculară progresivă Jacobson.

Furia, ura, ostilitatea, ca și reacții emoționale nesănătoase au o intensitate ridicată, întunecă judecata copiilor, capacitatea lor de a găsi soluții la probleme și interferează cu abilitatea de a-și atinge scopurile. Apar adesea în contextul unei toleranțe scăzute la frustrări, tinerii considerând că „nu suport asta”, sau a unor pretenții absolutiste, „trebuie să am ceea ce vreau”, „ceilalți trebuie să mă trateze așa cum vreau,” în defavoarea exprimării în termeni de preferințe (”mi-aș dori să am ceea ce vreau”, ”mi-ar plăcea ca ceilalți să mă trateze așa cum îmi doresc”).

Situațiile de viață stresante sau persoanele din anturajul elevilor nu sunt cauza furiei acestora, cum distorsionat aceștia ar crede. Conform Terapiei rațional emotive și comportamentale (REBT), percepția personală, adică interpretarea pe care o dăm evenimentelor neplăcute, determină starea emoțională pe care o avem. Persoane diferite, experiențiind aceeași situație de viață pot reacționa variat, pot fi diferit afectate în funcție de modul în care privesc lucrurile. Astfel, consecințele emoționale adaptative ar fi: iritarea, nemulțumirea, dezamăgirea, care nu interferează cu abilitatea copilului de a-și atinge scopurile, sunt consistente cu realitatea, moderate ca și intensitate și chiar mobilizează elevul și-l motivează pentru schimbare.

Pentru că furia conduce lesne la violență fizică sau verbală este important ca tinerii să-și dezvolte abilități de a identifica convingerile iraționale care alimentează flăcările furiei și să-și potolească intensitatea furiei, înlocuind aceste gânduri care “frig”, cu interpretări alternative, raționale, de relaxare și detașare. Tehnica poate lua forma unui jurnal, în care elevul notează data, situația (contextul) care i-a provocat emoția neplăcută și evaluează intensitatea furiei, surprinzând apoi gândurile explozive, care-l pun pe jar (Friedberg, McClure & Garcia, 2013). Acestea pot fi reprezentate simbolic printr-o văpaie, o explozie, sau orice alt simbol ales de copil, prin prisma creativității sale. Următoarea coloană a jurnalului este alocată gândului relaxant, de răcorire, care ar putea fi reprezentat simbolic printr-un cub de gheață (gheața stinge focul), o înghețată, un om de zăpadă, etc., iar ultima coloană vizează noul sentiment, copilul reevaluând intensitatea furiei. Pe o scală de la 1 la 10, 1 înseamnă foarte scăzută, iar 10, furie foarte intensă. Astfel, furia poate să fie mult redusă în intensitate, sau chiar poate fi înlocuită cu frustrare, iritate, nemulțumire (emoții negative, însă adaptative).

Exemplu: Situația –Sora mai mică schimbă canalul TV; Nivelul furiei: 7-8; Gândul exploziv – văpaia: „Nu-i corect. Nu are dreptul. Trebuie să fie așa cum vreau eu. O s-o lovesc și o să-i vorbesc urât”.; Gândul relaxant – de răcorire: „Nu mă ajută dacă o lovesc. Pot înrăutăți situația. Este mai mică decât mine. Pot să aleg să merg în cealaltă cameră la TV. Și canalul ei este interesant”; Noul sentiment: supărare, nivel 4-5.

Exemplu: Situația –Prietenii m-au lăsat la greu; Nivelul furiei: 9; Gândul exploziv – văpaia: „Nu sunt destul de bun pentru ei. O să mă răzbun”.; Gândul relaxant – de răcorire: „Răzbunarea nu este o soluție. Nu schimbă situația. Acum știu că nu-mi sunt prieteni adevărați. Pot să aleg alt anturaj și să-mi fac alți prieteni”.; Noul sentiment: frustrare, supărare, nivel 4-5.

La început împreună cu psihologul, sau cu părintele, ulterior singur, elevul formulază gânduri opuse (se folosesc cuvintele copilului), care să le răcorească pe cele încinse. Copiii trebuie încurajați să ofere mai multe formule de coping (gânduri relaxante, adaptative). O rezervă mai mare de gânduri alternative îi oferă copilului o posibilitate mai mare de a face față situațiilor dificile. Tinerii pot folosi cartonașe cu gânduri adaptative și pot purta la ei o listă cu gânduri „de schimb”, pe care să se bizuie în momentele „încinse” din viața lor.

Bibliografie

Friedberg, R.D., McClure, J.M., & Garcia J. H. (2013). Tehnici de terapie cognitivă pentru copii și adolescenți: instrumente pentru optimizarea practicii clinice. Cluj-Napoca: Editura ASCR

Vernon Ann (2002). Ce, cum, când în terapia copilului și adolescentului. Manual de tehnici de consiliere și psihoterapie. Cluj-Napoca Editura RTS

Autor: Luminița Iosif,

psiholog clinician principal și psihoterapeut specialist în psihoterapii cognitiv-comportamentale